Despre efectele supraantrenamentului

Urdea Silviu

Acest intertitlu ar putea fi un punct de plecare intr-o discutie amiabila necesara orientarii culturistilor in obtinerea unor performante deloc neglijabile in activitatea lor si totodata implicand metodologia regenerarii.Asociind de asemenea inca trei cerinte care sunt: contractia musculara ,durata acestei contractii si nu in ultima instanta greutatea incarcaturii,cu care se lucreaza metodologia abordata este una dintre cele mai eficiente.

Numarul repetarilor este o cerinta proimordiala a tehnicii antrenamentului intensiv,fapt pentru care nu de putine ori efectele scontate sunt anaerobe.A insista pe o anumita grupa musculara inseamna a creste rata metabolismului si implicit necesita o anumita redirectionare a efortului.Daca de exemplu lucram cu o greutate de 50 kilograme untr-un minut si manifestam tendinta de a majora greutatea la 55 kilograme,acest lucru va implica de asemenea majorarea timpului de executie la circa 65 secunde,fapt pentru care se semnaleaza fenomenul supraantrenamentului.Despre mopdalitatea gradarii incordarii si a duratei incordarii,de la antrenament la antremanent,se poate spune ca este directa corelatie cu conditia fizica a subiectului in cauza.

Incepatorilor li se recomanda sa dea dovada de maxima precautie in vederea preintampinarii epuizarii precoce a organismului,fapt concret determinat de febra musculara excesiva care poate induce o anumita reticenta la efectuarea antrenamentelor,si in aceasta ordine de idei se recomanda,ca de la antrenament la antrenament sa efectuam o progresie reprezentand o crestere a greutatii incarcaturii de 5% sau o crestere a duratei antrenamentului de aproximativ 5-10minute,care oricum reprezinta limite maximale ale antrenamentelor.

In conditiile date durata contractiei musculare a ramas in limitele prestabilite,greutatea incarcaturii a crescut cun 10%,iar intr-un caz similar,din punctul de vedere al experimentului,pentru a sustine cele mai de sus greutatea incarcaturii a ramas neschimbata,crescand proportional timpul afectat contractiei musculare.Se ridica problema daca actionand asupra unei componente - greutatea incarcaturii sau timpul destinat contractiei,se poate actiona in sensul revenirii lor la datele de plecare cu care s-a inceput experimentul.In aceasta ordine de idei timpul destinat efectuarii exercitiului a crescut deja la 60 secunde,din punctul de vedere strict cronologic al realizarii incordarii musculare,iar sustinerea argumentata a celor de mai sus putem spune ca greutatea incarcaturii a crescut cu circa 5-10%,acest lucru incumba faptul de a diminua timpul de a diminua timpul destinat contractiei musculare la 40 secunde,pentru a mentine o anumita proportionalitate,iar ulterior in mod gradat vom creste timpul pana ce va reveni la nivelul initial de 60 secunde,acest fapt determina o dezvoltare sistematica a organismuylui in directa corelatie cu propriile deziderate,fiind argumentata de o relatie pur matematica.
In primele 4 - 6 luni, considerand ca ne-am insusit in bune conditii tehnica efectuarii exercitiilor,ceea ce presupune printre altele ca sistemul neuro-muscular sa capaciteze musculatura in vederea efectuarii antrenamentelor sistematice,care se impun,se poate actiona in sensul incarcarii greutatii cu care vom lucra-lucru vadit,de altfel deoarece aceasta modalitate de abordare a problemei,va asigura pentru urmatoarea perioada de cativa ani de aici inainte baza progresului antrenamentelor,fapt pentru care cu o precizie aproape matematica se poate determina progresivitatea ce se va inregistra de la un antrenament la antrenament.Nu reprezinta deci,un element surprinzator,o crestere a volumului masei musculare,ca de altfel si al fortei brodate pe zestrea genetica a sportivilor.

Multumitor ca progresivitate inregistrata,pe baza unei planificari riguroase a antrenamentului,trebuie sa renuntam la anumite stereotipuri,printre care si cresterea generala in proportie de 5% a greutatii incarcaturii,ca de altfel si al timpului alocat efortului a carui modesta progresie se situeaza undeva in limitele a 5-10secunde.Problema se ridica deja oarecum diferentiat in cazul culturistilor medii care trebuie sa-si gestioneze alt mod capacitatea de a realiza o anumita crestere a greutatii incarcaturii sau a duratei totale a contractiei musculare.In principiu se poate actiona asupra greutatii incarcaturii intr-o proportie care sa nu afecteze buna desfasurare a antrenamentului.Dupa efectuarea catorva ani buni de antrenamente,nivelul progresului inregistrat cunoaste o diminuare de-a dreptul dramatica,fapt pentru care cel putin din punctul de vedere al cresterii volumului masei musculare,rezultatele inregistrate sunt total nesatisfacatoare.In cazul culturistilor avansati trebuie reconsiderat principiul pasilor marunti uzitat de catre culturistii incepatori,fapt materializat in dozarea progresiva a greutatii incarcaturii.O crestere simtitoare a fortei musculare se inregistreaza abia in momentul cand schimbam exercitiile ce le efectuam,rutina,cum se mai uziteaza in anumite cercuri ale culturistilor consacrati si totul trebuie coraborat pe un efort sustinut,care reprezinta infrastructura antrenamentului.Trebuie in acest context sa facem o delimitare clara a principiilor,potrivit carora nu vom obtine o crestere reala a fortei musculare,fara o majorare corespunzatoare a greutatii incarcaturii.Este un principiu determinant al superioritatii calitatii,materializat in acumulari cantitative.