4 mituri despre culturism si fitness

Urdea Silviu

Regulile sunt studiate pentru a fi ulterior ignorate si in acest context se impune sa faceti cel putin pentru moment abstractie de regulile ce v-au fost inoculate de catre antrenorii de fitness.Nu are sens sa va faceti procese de constiinta deoarece vina nu va apartine in exclusivitate,ci dimpotriva sunteti absolviti de acest aspect.
Vina este deci, in exclusivitate a acelora care isi castiga existenta din "industria fitnessului" ,care v-au invatat fel de fel de procedee si reguli de aplicare care sunt total gresite.Nu ne miram deoarece apar in unele publicatii de culturism anunturi publicitare ce vizeaza organizarea de cursuri de antrenori de culturism si fitness,insa nimeni nu-si pune intrebarea daca acei candidati au vocatie didactica,ce anume cunosc despre anatomia si fiziologia omului,daca detin cunostinte minimale referitoare la nutritie,caci toti sunt specialisti in "suplimentatie",microbiotica,chimie alimentara,au aprofundat sistemul endocrin si probabil situeaza sinteza testosteronului,undeva pe la obarsia Lotrului.In cele ce urmeaza vom cauta sa demolam anumite "mituri" ,care s-au incetatenit in practica curenta.

Mitul 1: - genunchii nu trebuie sa depaseasca linia delimitata de varful picioarelor

Orice recent antrenor de fitness vrea sa se erijeze in savant in domeniul biomecanicii,fapt pentru care gasesc tot timpul morive sa corecteze miscarile efectuate de catre cursanti,de parca ar conduce o sedinta de instructie de front.Exista ,putem spune o obsesie in ceea ce priveste unghiul descris de catre genunchi,cu linia corpului,daca rotula nu se afla in planul vertical al corpului si descrie prin pozitionarea inspre exterior sau interiorul corpului un anumit unghi,sau nu este coliniara cu laba piciorului,atunci sa auzi reprosuri.Daca cineva ar realiza o statistica cu privire la accidentarilor ce au loc la genunchi,pe timpul desfasurarii activitatilor fizice,atunci de buna seama s-ar aunge la concluzia pripita ca nu s-a putut conferi corpului pe timpul executiei suficienta stabilitate deoarece genunchii au depasit linia varfului picioarelor.Dar lucrurile nu stau deloc asa,fapt pentru care situatia este de alta natura.Pozitia genunchiului care in raport cu linia varfurilor picioarelor o depaseste pe cea din urma este o pozitie naturala,fireasca:le incercat din practica conferita de viata de zi cu zi,sa nu amintim de lumea sportului sa urcam sau sa coboram pe trepte ,fara ca rotula sa nu depaseasca linia varfurilor picioarelor sau sa escaladam o movilita si nu masive muntoase si ce vom constata ca rotula depaseste nivelul varfurilor picioarelor.Deci trebuie sa fortificam musculatura din perimetrul rotulei,pentru ca flexiile executate cu implicarea genunchilor sa fie "mai sigure", din punctul de vedere al sprijinului ce-i confera genunchii.

Mitul 2: - genoflexiunile "adanci" ,in care coapsele coboara sub orizontala sunt daunatoare articulatiei genunchiului.

Mai toata lumea a auzit deja din surse mai demne sau dimpotriva din surse mai putin credibile ca,efectuarea genoflexiunilor,in care coapsele coboara sub orizontala sunt deosebit de daunatoare deoarece creaza un moment de tensiune in rotula,fapt ce nu aduce cu el nimic bun.Acum trebuie sa demolam si aceasta idee preconceputa.
Genunchiul este prevazut cu patru tendoane,cu rolul de a nu lasa sa se departeze femurul de tibie si fibula.Aceste tendoane au un rol bine determinat,in flexia si extensia gambei pe coapsa.In pozitie de extensie maxima a gambei putem sta in picioare,iar in pozitie flexata complet,muschii coapselor se ingemaneaza cu cei ai gambelor,fapt pentru care acest ultim caz,tendoanele nu pot conferi prea multa protectie rotulei.In momentul in care genunchiul descrie un unghi drept,adica se afla la jumatatea traseului pe care-l parcurge in cadrul efectuarii genoflexiunii,protectia asigurata de cele patru tendoane,despre care am amintit este aproape nula,datorita ingustarii tendoanelor ca urmare a tensiunii la care sunt supuse ca urmare a efortului solicitat.
Din nefericire,chiar aceasta pozitie atat de vulnerabila este recomandata ca fiind pozitia de oprire in cazul efectuarii genoflexiunilor,acest fapt mai prezinta si un alt dezavantaj major si anume,ca din aceasta pozitie critica trebuie sa demaram miscarea in sens invers.Daca flexibilitatea corpului permite (calcaiele ramanand pe sol si in acelasi timp trunchiul sa nu se aplece catre inainte mai mult de 45 grade) atunci poti efectua genoflexiuni "adanci" profunde,in care caz poti linistit sa te lasi pe gambe,fapt pentru care se confera mai multa stabilitate genunchilor,decat in cazul in care se efectueaza genoflexiuni mai putin profunde sau cum se mai cunosc in unele cercuri, jumatate de genoflexiuni.
Deci ,nici chiar in cadrul efectuarii genoflexiunilor nu este recomandat a umbla cu jumatati de masura.GENOFLEXIUNI ADANCI,SIGURE SI EFICIENTE!

Mitul 3: - este contraindicat sa efectuezi genoflexiuni,tractiuni ,impingeri din pozitia culcat,orice alte activitati fizice,fara a apela la centura.

Este cunoscut ca anumite firme,conditioneaza efectuarea activitatilor fizice grele din punctul de vedere al protectiei muncii numai daca se poarta un echipament de protectie - centura.Sa reamintim in cele ce urmeaza rolul centurii.Centura specifica practicantilor exercitiilor cu greutati este utilizata de halterofili si culturisti,rolul ei fiind acela de a diminua presiunea exercitata asupra coloanei vertebrale prin repartizarea unui efort mai mare asupra muschilor abdominali,deoarece preseaza partea mediana a abdomenului.Presiunea crescuta exercitata de catre centura confera o stabilitate mai mare a coloanei vertebrale si segmentului inferior al spatelui diminuand pe aceasta cale posibilitatea accidentarii chiar si in cazul in care sportivul exerseaza cu greutati foarte mari.Acestea ar fi argumentele pro centura.Acum,prezentam argumentele ce combat intrebuintarea centurii.In mod identic,descris mai sus,in cazul in care nu se poarta centura,muschii abdominali - transversus abdominis si ai spoatelui isi formeaza propria lor "centura" in zona partii inferioare a trunchiului,chiar daca aceasta,in fapt este mai putin ferma decat surata sa obtinuta pe cale industriala.Cand muschii abdominali si ai spatelui se contracta,acestia preseaza partea inferioara a trunchiului crescand pe aceasta cale stabilitatea coloanei vertebrale.Natura prin procesul ei adaptativ,a creat acest mijloc de aparare impotriva factorilor de mediu reprezentati de exercitarea unei tensiuni crescute asupra coloanei vertebrale,spatelui inferior si al abdomenului si in acest caz orice demers efectuat,in favoarea asigurarii "unei protectii specifice" , nu poate sa fie decat contraproductiv,datorita diminuarii treptate a potenitalului natural de protectie al organismului.

Mitul 4: - este contraindicat sa-ti antrenezi abdominalii inaintea musculaturii picioarelor

Nici despre acest lucru nu a-ti cunoscut multe.Si aceasta face parte din arsenalul antrenorilor licentiati sau acreditati.La prima vedere s-ar parea ca exista o logica imbatabila,deoarece datorita faptului ca muschii abdominali se vor resimtii in urma efortului,nu vom putea efectiv sa stabilizam trunchiul si coloana vertebrala,fapt ce ne va face mult mai vulnerabili la pericolele ce le prezinta accidentarile.Veriga slaba a logicii "de fier", consta in faptul ca muschii abdominali sunt priviti ca un tot unitar,trunchiul figurativ,poate fi disecat asa in mod din punct de vedere al musculaturii incat sa fie constituit din muschi superficiali si de profunzime.Partea inferioara profunda abdomenului este constituita din muschi despre al caror nume nici nu sa pomenit in lucrari de popularizare,destinate publicului larg cititor,despre al caror rol se cunoaste indeobste foarte putin.Pentru a antrena muschii profunzi ai cavitatii abdominale trebuie sa efectuam miscari specifice,asemanatoare celor efectuate de catre taietorii de lemne ce vizeaza conferirea unei mari motricitati prin exercitii efectuate cu mingea medicinala sau care sa confere mai multa stabilitate trunchiului.Multi vor carcoti,pe motiv ca in momentul in care efectueaza flexii ale trunchiului,le considera a fi exercitii de mobilitate a trunchiului.Este in parte asa insa de vina este sistemul nervos,care este incapabil sa stimuleze activizarea muschilor din profunzimea cavitatii abdominale,in vederea imbunatatirii performantelor legate de o mai buna stabilizare a trunchiului si nefacand diferentierile necesare va actiona in favoare musculaturii superficiale,hipertrofiind-o.Ce-i de facut?In primul rand sa fim in masura sa ne tinem sub control musculatura din profunzimea cavitatii abdominale,sa efectuam exercitii ce vizeaza dezvoltarea muschilor din acest strat si apoi sa trecem la antrenarea muschilor superficiali ai abdomenului si in final,are prea putina importanta daca efectuam antrenamentul picioarelor inaintea abdomenului.

Deci,legende si mituri,care trebuiesc demolate deoarece perfectiunea trece prin noi insine...