Reactiile organismului la efort

admin · Site Admin Data inscrierii: 18/Noi/2008 Mesaje: 398

Reactiile organismului la efort depind atat de tipul, intensitatea si durata acestuia, cat si de sex, varsta, ambianta si gradul de antrenament. Ele sunt dominate de reactii din partea aparatului cardio-vascular, respirator, neuro-endocrin, modificari metabolice, toate in diverse grade, in vederea satisfacerii necesitatilor energetice ale musculaturii in stare de activitate, indepartarii produselor de metabolism celular si disiparii caldurii degajate in timpul activitatii contractile.

Reactii cardio-vasculare
Deoarece rezervele celulare de oxigen satisfac necesitatile de efort numai cateva secunde, una din primele reactii o constituie cresterea fluxului sangvin la nivelul musculaturii in stare de activitate. Creste forta de contractie a inimii si volumul de sange pompat de aceasta la o bataie. Cresterea pulsului contribuie la cresterea debitului cardiac de la 5-6 litri/minut la 30l/minut. Debitul creste in timpul efortului pe seama pulsului mai mult la cei neantrenati si pe seama volumului la sportivii bine antrenati. In timp ce volumul bataie al neantrenatilor creste cu doar 50%, pulsul creste cu pana la 250%, de la 75 la 185 batai/minut. La sportivii de performanta, in schimb, creste volumul bataie si mai putin pulsul. De asemenea, pulsul e mai mic la antrenati, chiar si in repaus. La acestia muschiul cardiac apare marit, cu o densitate mai mare a mitocondriilor. Exista si o tendinta de crestere a presiunii arteriale cu vasodilatatie la nivelul muschilor, care vor fi mai bine irigati in timpul efortului. In efortul maximal de scurta durata, fluxul sangvin la nivelul muschiului poate creste chiar de 15-20 de ori. In timpul contractiei puternice si continue, fluxul sangvin local poate, dimpotriva, scadea, ducand la instalarea starii de oboseala, ca urmare a deficitului de oxigen si nutrimente.

Reactii respiratorii
Intensificarea metabolismului energetic determina reactii respiratorii, cuplate cu cele cardiovasculare, in vederea asigurarii aportului de oxigen si eliminarii de dioxid de carbon . Acestea constau in cresterea rapida a ventilatiei pulmonare si a debitului respirator, pe seama intensificarii frecventei si amplitudinii respiratiei. Frecventa respiratiilor creste de la 12-16/min pana la 30-40/min in efortul moderat, iar volumul respirator curent de 500 ml in repaus poate atinge 1,5 - 2,3 l in efortul maximal. Solicitarile fizice crescute intesifica travaliul respirator al diafragmei si muschilor respiratori; intensificarea exagerata a ventilatiei in eforturile intense la neantrenati este insa neeconomica, din cauza vehicularii aerului in spatiul mort al cailor respiratorii. In efort vom asista la scaderea concentratiei oxigenului in sange, la o crestere a dioxidului de carbon, a acidului lactic si la o scadere a ph-ului. Prin antrenament fizic regulat si sustinut, respiratia devine mai eficienta din punctul de vedere al schimburilor gazoase, cat si al utilizarii oxigenului la nivelul tesuturilor. Functia respiratorie nu reprezinta un factor limitant in efort, decat in cazuri extreme de depasire a limitelor sale maxime sau in conditii de hipoxie (oxigenare insuficienta) (altitudine, presiune crescuta, boli cardio-pulmonare).

Sistemul Simpatico-Adrenal
In timp ce efortul fizic de scurta durata determina eliberare predominanta de adrenalina, eforturile intense se insotesc de secretia crescuta ambelor catecolamine (adrenalina si nonadrenalina). Prima asigura starea de alerta (din prestart) si reactiile catabolice initiale produse de stresul de efort, metabolizarea si utilizarea glicogenului si a grasimilor de rezerva. Nonadrenalina realizeaza adaptarile hemodinamice generale necesare in starea de efort. Scaderi ale eliberarii si excretiei de catecolamine apar in efortul la temperaturi inalte, medii cu presiune mare si oboseala. Nivelul de catecolamine plasmatic si urinar e invers proportional cu gradul oboselii. Datorita acumularii acidului lactic, echilibrul acido-bazic vireaza spre acidoza metabolica.
Glucoza din sangele arterial scade numai in eforturile grele si de lunga durata. Hipoxia (scaderea oxigenului in sangele arterial) se datoreaza extractiei mai intense a oxigenului din sange de catre muschii in stare de hiperactivitate.

Reglarea termica in timpul efortului
Cea mai mare parte din energia eliberata in timpul contractiei musculare fiind convertita in caldura, efortul muscular se insoteste de cresterea temperaturii corporale. Principalul mijloc de indepartare a excesului caloric astfel realizat il reprezinta transpiratia. Secretia sudorala depinde nu numai de intensitatea si durata efortului ci si de conditiile ambientale (temperatura si umiditatea mediului). Ea se datoreaza producerii crescute sau eliminarii insuficiente de caldura ori de cate ori zona de neutralitate termica a fost depasita (22 grade Celsius pentru organismul uman imbracat si 28 de grade Celsius pentru organismul dezbracat). Prin evaporare se pierd mari cantitati de energie calorica determinand scaderea temperaturii pielii; concomitent cu cresterea secretiei sudorale pana la 1-2 l/h in efortul intens are loc eliminarea unor cantitati mari, de pana la 2 g/l de acid lactic.